După prânz, cei doi intrau în cameră și rămâneau acolo până la ora cinei.
Nu era muzică.
Nu se auzea niciun râs.
Nici conversațiile nu au traversat sala.
Doar tăcere absolută.
O îndoială care a crescut încetul cu încetul
La început, ea a încercat să vadă pozitiv.
Întotdeauna a crezut că fiica ei este matură, responsabilă și sinceră. Ea și-a repetat că încrederea face parte din relația dintre părinți și copii.
Cu toate acestea, a început să apară o neliniște.
Ea nu a apărut dintr-o dată.
Creştea încet.
Într-o duminică,
