ascund.
Cum ultima strălucire a apusului se reflecta în fotografia conacului, mi-am amintit de ziua în care domnul Whitaker mi-a pus-o în mâini.
— Păstrează această amintire, Marta, ca să nu uiți niciodată această casă.
În acel moment, a sunat telefonul.
Am aşteptat câteva secunde înainte de a răspunde.
— Bună?
— Este Marta?
— Da.
— Numele meu este Nathaniel. am fost avocatul domnului Whitaker. Înainte să continui, îţi cer să te aşezi.
M-am supus și am rămas uitându-mă la fotografie.
— Cu patru luni înainte de moartea sa, domnul Whitaker și-a modificat testamentul. A
