că nu era responsabilă pentru alegerile altcuiva. Pierduse o relație în care crezuse, dar câștigase șansa de a se redescoperi.
Peter a ieșit pe verandă și s-a așezat lângă ea.
— La ce te gândești? a întrebat-o.
Eleanor i-a zâmbit.
— La faptul că am plecat într-o croazieră ca să-mi găsesc liniștea și m-am întors cu mult mai mult decât atât.
Peter i-a luat mâna.
— Uneori, viața ne duce pe drumuri neașteptate.
— Da, a răspuns ea. Dar cred că cel mai important este să nu ne pierdem pe noi înșine pe drum.