Cumnata mea m-a convins să o las să-și organizeze nunta la casa de pe lac a regretatei mele bunici. Până a doua zi după-amiază, proprietatea arăta ca și cum sute de străini o trataseră ca pe un loc de petrecere de unică folosință. Iarba era ruptă. Voir plus

că nu și-ar petrece niciodată weekendurile grădinărind.

I-am spus că poate refuza, dar apoi le-aș spune familiei că florile pe care susținea că le vor “crește la loc” aparent au nevoie de cineva care să facă treaba.

Sâmbăta următoare, Kelsey a sosit cu mănuși noi de grădinărit.

“Este umilitor,” a spus ea.

I-am înmânat pachetul numărul unu.

“Lavandă.”

A întrebat unde a dispărut.

Am arătat spre harta bunicii.

Până la prânz, Kelsey avea noroi pe pantofi.

“Câte am plantat?”

“Opt.”

“Opt?”

“Au mai rămas doar 278.”

Sâmbăta următoare, s-a întors

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *