că nu și-ar petrece niciodată weekendurile grădinărind.
I-am spus că poate refuza, dar apoi le-aș spune familiei că florile pe care susținea că le vor “crește la loc” aparent au nevoie de cineva care să facă treaba.
Sâmbăta următoare, Kelsey a sosit cu mănuși noi de grădinărit.
“Este umilitor,” a spus ea.
I-am înmânat pachetul numărul unu.
“Lavandă.”
A întrebat unde a dispărut.
Am arătat spre harta bunicii.
Până la prânz, Kelsey avea noroi pe pantofi.
“Câte am plantat?”
“Opt.”
“Opt?”
“Au mai rămas doar 278.”
Sâmbăta următoare, s-a întors