cu grijă rădăcina cu pământ.
Fără grabă.
Fără să se plângă.
Când s-a ridicat, mâinile îi erau complet murdare.
“Aceste plante au fost cultivate când te-ai născut, nu?”
“Da.”
Ea se uită la restul grădinii.
“Credeam că doar tai flori. nu înțelegeam că distrug lucruri în jurul cărora oamenii își construiseră amintiri.”
În acel moment, pentru prima dată de la căsătoria lor, i-am crezut scuzele.
Grădina s-a întors să trăiască
În primăvara următoare, grădina bunicii mele a înflorit din nou.
Spaţiul îşi recăpătase forma.
Într-o sâmbătă, am ajuns să o
