suflet curat.
În zilele următoare, gândul mi-a rămas la acea femeie. Mi-o imaginam ținându-și copilul în brațe, luptând cu grijile zilnice, dar păstrând în privire o lumină senină. Poate că nu avea multe lucruri materiale, însă avea ceea ce contează cu adevărat — o inimă mare.
Am hotărât atunci să fac mai mult. Am adunat din nou hăinuțe, câteva jucării, cărți și un mic pachet de dulciuri. Le-am pus într-o cutie mare și le-am trimis fără nicio explicație. După aproximativ două săptămâni, am primit un mesaj: „Doamnă, nu trebuia… dar vă