Fiica mea mi-a spus că la 58 de ani ar trebui să-mi fie rușine să port rochii colorate și să ies cu prietenele, fiindcă „o bunică serioasă stă acasă și are grijă de nepoți”. În aceeași zi a venit cu hainele copiilor și mi-a cerut să renunț la spectacolul pentru care aveam bilete.

ridicat.

— Numai la mine?

Mi-a tremurat vocea.

— Cine ți-a plătit facultatea după ce tatăl tău a plecat? Cine și-a vândut verigheta ca să-ți cumpere calculator? Cine a stat cu băieții când erau bolnavi?

— Iar începi să-mi scoți ochii!

— Nu-ți scot ochii. Încerc să-ți explic că te-am ajutat cât am putut.

Alina s-a ridicat și ea.

— Și unde erai când aveam nouă ani și tata urla prin casă?

Am încremenit.

Nu mă așteptasem la întrebarea aceea.

—