Fiica mea mi-a spus că la 58 de ani ar trebui să-mi fie rușine să port rochii colorate și să ies cu prietenele, fiindcă „o bunică serioasă stă acasă și are grijă de nepoți”. În aceeași zi a venit cu hainele copiilor și mi-a cerut să renunț la spectacolul pentru care aveam bilete.

și-a șters obrajii.

 

Apoi

a privit spre foile de pe masă.

 

 

— Atunci ajută-mă acum, mamă.

 

Am simțit cum mi se rupe inima.

 

— Te ajut, Alina. Dar nu pot repara copilăria ta dându-ți apartamentul meu.

 

— Deci tot nu vrei!

 

— Nu vreau să rămân fără casă. Și nu vreau să fiu

obligată să-mi petrec fiecare zi crescându-ți copiii.

 

— Sunt nepoții tăi!

 

— Și îi iubesc. Dar și eu sunt om. Nu doar mamă și bunică.

 

A început să plângă din nou.

 

— O

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *