cu asta.
La o lună după citirea testamentului, m-a sunat Lila. De data asta nu mai râdea.
Vocea îi tremura.
— Mai ai șalul? Îți dau oricât pe el.
Am întrebat-o de ce îl vrea dintr-odată.
Mi-a spus că avocatul o contactase și îi explicase ceva ce credea că știam deja.
Atunci am aflat adevărul.
Bunica avea o avere uriașă: case, terenuri și investiții despre care aproape nimeni nu știa. Întreaga avere îi fusese lăsată mamei mele, nu pentru că era rudă apropiată, ci pentru că îi dovedise ani întregi loialitate
