Povestea Anei: curaj și speranță în fața c.an=cerului

Ana avea treizeci și opt de ani și o viață simplă, pe care o iubea: dimineți cu cafea pe balcon, două fete care făceau gălăgie prin casă și o grădiniță în care lucra de cincisprezece ani.

Într-o zi de martie, doctorul a așezat hârtiile pe birou și a rămas tăcut o clipă prea lungă. Apoi a spus cuvântul pe care Ana nu și-l dorise niciodată auzit: c.an=cer.

Drumul spre casă i s-a părut fără sfârșit. Nu a plâns în mașină. A plâns abia seara, în baie, cu apa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *