zile.
De câte ori am uitat să iau copiii.
Restanțele la taxele școlare pe care dorea să le plătească.
Comentariile aparent nevinovate făcute vecinilor despre orele mele lungi de lucru.
Fără să știu, ea construise un caz împotriva mea cu mult înainte să descopăr că există un război.
M-am uitat din nou la scrisoarea lui Sarah, sperând să găsesc un răspuns pe care l-am lăsat să scape.
— Ce fac, Sarah?, am șoptit bucătăriei goale. — Spune-mi ce ar trebui să fac.
Am ridicat cutia ca să pun scrisoarea înapoi.
Atunci mi-am
