bunătate fără să știu nimic despre el.
Iar bunătatea oferită fără a ști dacă cineva o poate răsplăti, credea el, era cea mai pură formă.
A încheiat scrisoarea cu cinci cuvinte.
Sper că grijile tale se vor împuțina.
Albert.
Am stat mult timp pe verandă.
Furtuna trecuse.
Lumina soarelui se agăța de picăturile de apă de pe frunzele de ulm.
Vecinii plimbau câinii.
Mașinile au trecut pe lângă el.
Totul părea complet obișnuit.
Și totuși țineam în mână o cheie lăsată în urmă de un bărbat de șaptezeci și patru