mine.
„Ea spune să scriem pe margini.”
“Știu.”
„Vom merge și noi?”
Am zâmbit.
„În cele din urmă. Mai întâi, cred că ar trebui să o ascultăm.”
Lily dădu din cap.
Apoi expresia feței i s-a schimbat.
„Crezi că Albert e bine?”
“Aşa sper.”
S-a gândit la el preț de câteva secunde.
„A continuat să plătească pentru unitatea de depozitare chiar dacă nu avea o casă.”
“Da.”
„Pentru că nu putea să-i lase lucrurile să plece.”
“Nu încă.”
„Dar atunci ar putea.”
“Da.”
Lily s-a uitat din nou la caiet.