Un bărbat fără adăpost s-a adăpostit pe veranda mea pentru o noapte, dar ceea ce a lăsat în urmă m-a făcut să lacrimez

mine.

„Ea spune să scriem pe margini.”

“Știu.”

„Vom merge și noi?”

Am zâmbit.

„În cele din urmă. Mai întâi, cred că ar trebui să o ascultăm.”

Lily dădu din cap.

Apoi expresia feței i s-a schimbat.

„Crezi că Albert e bine?”

“Aşa sper.”

S-a gândit la el preț de câteva secunde.

„A continuat să plătească pentru unitatea de depozitare chiar dacă nu avea o casă.”

“Da.”

„Pentru că nu putea să-i lase lucrurile să plece.”

“Nu încă.”

„Dar atunci ar putea.”

“Da.”

Lily s-a uitat din nou la caiet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *