pe sub ulmii bătrâni care mărgineau strada.
Noua noastră viață era mai mică.
Dar ne aparținea.
Era ceva neașteptat de pașnic în asta.
Au trecut doi ani.
Lily avea acum zece ani.
Se adaptase mai bine decât mă temeam că se va adapta.
Avea prieteni la școală, o profesoară pe care o adora și un dormitor pe care îl decorase în mai multe nuanțe de violet, atent selectate.
Rareori întreba despre Daniel.
Când a făcut-o, i-am spus adevărul pe care l-ar putea duce un copil de zece ani.
Tatăl ei