Susan a făcut un pas lent.
— Adu-i pe toţi înăuntru.
— Trebuie să te odihneşti.
— Nu.
Vocea lui era slabă, dar hotărâtă.
— Au venit să caute adevărul.
Ea se uită la scrisori.
— E timpul să asculte.
Câteva minute mai târziu, Susan stătea în fotoliul sufrageriei mele.
Greg, Marcy şi Laura erau pe canapea.
Ofițerul a rămas lângă ușă, în primul rând pentru a se asigura că Susan era în siguranță și pentru a confirma că se afla la mine acasă de bunăvoie.
— Lasă-l să rămână, spuse Susan.
Greg se încruntă.
— Mamă,
