camera lui Susan.
Pentru prima dată de când se mutase în casa mea, apropierea orei nouă nu mi-a provocat acea strângere în piept.
I-am dus medicamentele în cameră.
Susan înghiți, se strâmbă și dădu paharul înapoi.
— Oribil.
— Spui asta în fiecare seară.
— Pentru că are un gust oribil în fiecare seară.
Am râs și am tras același scaun de lemn aproape de pat.
Susan m-a urmărit câteva secunde.
— Ei bine?
M-am uitat la scrisoarea mamei mele.
— Nu ştiu exact ce ar trebui să mărturisesc în seara asta.
Susan zâmbi.
— Asta
