consistente. Când ia cuvântul, o face în cunoștință de cauză; când delegă, încurajează creșterea celor din jur; când greșește, își asumă și corectează.
Ritmul ei interior e bine dozat: știe când să accelereze și când să pună pauză. Un obicei definitoriu este grija pentru resursele personale—somn, timp, liniște—care îi asigură claritatea mentală în momentele cu miză. De aceea rezistă presiunii și își păstrează direcția chiar și atunci când contextul se schimbă.
În momentele de criză, transformă emoția în acțiune. Reziliența sa nu e doar „a ține piept”, ci și a
