au nevoie doar de companie.
În fiecare luni, îmi cerea nepotul.
— Cum este Danny, Marta? Încă desenezi acele nave spațiale?
— Da, domnule. Acum desenează şi extratereştri.
— Excelent. Spune-i că vreau să văd unul din desenele astea.
Cu o săptămână înainte de a muri, Danny a desenat o poză cu o rachetă înconjurată de mici extratereștri verzi.
Domnul Whitaker însuși a pus cearșaful pe ușa frigiderului.
Încă mă gândeam la acea amintire când uşa principală s-a deschis brusc şi Julian a intrat în conac.
În toţi acei optsprezece ani, l-am întâlnit
