Acea bătaie scurtă, în plus, pe care o simți când ceva frumos te ia prin surprindere. M-am așezat pe scaun, cu cana fierbinte lângă mine, și am inspirat adânc. Nu pentru că voiam să fac dintr-un mesaj un eveniment, ci pentru că îmi doream să mă bucur de clipa aceea exact așa cum era.
În mica lumină a ecranului încăpuseră, deodată, toată seara trecută și posibilitatea a ceea ce ar putea urma.
Am atins mesajul și, înainte să apuc să citesc rândurile, mi-am dat seama că zâmbeam.
Nu era un
