să nu alerg înaintea poveștii, să nu grăbesc nimic, să las lucrurile să respire. Și totuși, undeva, într-un colț liniștit al sufletului, se aprinsese o scânteie.
A doua zi dimineață, am făcut ceea ce fac de obicei când vreau să încep ziua cu puțină ordine: mi-am pregătit cafeaua. În bucătărie mirosea a început blând, a liniște și a rutină bună.
Aproape din reflex, am întins mâna după telefon. Ecranul s-a luminat, iar în colț apărea o notificare.
Era un mesaj de la el.
Pentru o secundă, inima mi-a schimbat ritmul.
