Fiica mea mi-a spus că la 58 de ani ar trebui să-mi fie rușine să port rochii colorate și să ies cu prietenele, fiindcă „o bunică serioasă stă acasă și are grijă de nepoți”. În aceeași zi a venit cu hainele copiilor și mi-a cerut să renunț la spectacolul pentru care aveam bilete.

Eu

ieși cu prietenele, cum îți cumperi rochii frumoase, a continuat. Și mă întreb de ce n-ai avut curajul ăsta când eram mică.

M-am așezat încet.

Îmi aminteam serile în care ascultam cheia răsucindu-se în ușă.

Îmi aminteam cum încercam să ghicesc, după pașii soțului meu, dacă va țipa sau va adormi.

Rămăsesem din frică.