dea niște explicații.
În schimb, am întins mâna și l-am apucat de mână.
S-a retras ușor și s-a ridicat în picioare.
Așa că, în acea dimineață de marți, după ce l-am privit plecând – cu ecusonul de spital prins de buzunarul hainei –, am decis să-i fac o surpriză.
I-am pregătit prânzul preferat.
Friptură de vită pe pâine cu maia.
Chipsurile lui preferate.
O felie de plăcintă cu piersici.
Apoi, am strecurat un bilețel sub furculița lui.
Nu ești obligat să ai grijă de toată lumea. Lasă-mă pe mine.
Am traversat Indianapolisul