— Nu, draga mea. Nu plec nicăieri.
— Promisiune?
— promit.
Curând după aceea, Jeremy a intrat târând pătura pe care Sarah îi brodase numele.
N-a spus nimic.
Tocmai s-a apropiat, s-a urcat în poala mea, și-a sprijinit fața pe pieptul meu și a stat acolo mult timp.
Julie privea totul de la uşă.
— Tati, cine o va împleti pe Joan ca să poată merge la școală?
— Voi învăța, i-am răspuns. — Dă-mi o săptămână. O să fie oribil la început.
— Mama împletea oase de pește.
— Apoi voi învăța cum să fac și una