găsit-o pe soacra mea pe verandă ţinând o cutie mică de lemn aproape de pieptul ei.
— Pot să intru?, a întrebat el, deşi deja trecea pe lângă mine.
Am închis uşa încet.
Copiii erau sus, iar sunetul subtil al pașilor lor era singurul zgomot din casă.
Soacra mea s-a dus direct în bucătărie şi a pus cutia pe masă.
Ea nu m-a îmbrățișat.
De asemenea, nu a întrebat cum se confruntă nepoții cu toate acestea.
Tocmai spus:
— Sarah m-a făcut să promit că, dacă i s-ar întâmpla ceva, ți-aș da
