va opri ploaia?”
Veranda era acoperită.
Cel puțin ar fi uscat.
“Desigur.”
I-am adus două perne, un prosop și cea mai călduroasă pătură pe care o aveam.
Era o cuvertură pe care o făcuse mama cu ani în urmă, unul dintre puținele lucruri din vechea mea viață care, fără îndoială, îmi aparținuseră după divorț.
Apoi m-am întors înăuntru și am încălzit niște supă de pui pe care o gătisem în după-amiaza aceea.
Gătitul devenise unul dintre lucrurile pe care le făceam atunci când singurătatea se simțea prea zgomotoasă.
Când am