vreme înainte de culcare, în timp ce ploaia bătea darăvan în acoperișul verandei.
Mă tot gândeam la străinul de afară.
Un bol de supă.
O verandă uscată.
O pătură.
Nimic din toate acestea nu a fost mare lucru.
Dar era ceva ce puteam oferi.
În noaptea aceea, în mod ciudat, am dormit mai bine decât o făcusem în ultimele săptămâni.
A doua zi dimineață, am făcut cafea și mi-am turnat o ceașcă în plus.
Am deschis ușa de la intrare așteptându-mă să-l găsesc stând afară.
Veranda era goală.
Plapuma mamei