Un bărbat fără adăpost s-a adăpostit pe veranda mea pentru o noapte, dar ceea ce a lăsat în urmă m-a făcut să lacrimez

zăcea împăturită cu grijă pe preș.

Nu pliat la întâmplare.

Pliat precis.

Colțurile au fost aliniate cu grijă.

Materialul fusese netezit.

M-am aplecat să-l ridic.

Atunci am observat un plic sub covoraș.

Pe față, cineva scrisese un cuvânt.

Marta.

Înăuntru era o singură foaie de hârtie.

Înfășurată în hârtia aceea era o cheie veche de alamă.

O mică etichetă de carton era legată de ea cu sfoară.

Pe etichetă era scrisă o adresă.

Un oraș la aproximativ patruzeci de minute distanță.

Dedesubt erau cinci cuvinte.

**Cutie mică. Raftul de jos.**

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *