Un bărbat fără adăpost s-a adăpostit pe veranda mea pentru o noapte, dar ceea ce a lăsat în urmă m-a făcut să lacrimez

Erau scaune de lemn.

Cutii cu cărți.

Articole vechi de bucătărie.

O mașină de cusut într-o cutie de lemn.

Obiecte de uz casnic dintr-o viață care cândva ocupase mai mult spațiu.

Apoi am văzut mai multe cutii etichetate cu un scris de mână diferit de cel al lui Albert.

Mai mic.

Mai repede.

Mai compact.

Am știut imediat.

Estelle.

Pe raftul de jos se afla o cutie mică de lemn.

L-am deschis.

Înăuntru era caietul.

Piele vișinie.

Moale de la anii de utilizare.

Groasă cu pagini scrise de mână.

Am

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *