Un bărbat fără adăpost s-a adăpostit pe veranda mea pentru o noapte, dar ceea ce a lăsat în urmă m-a făcut să lacrimez

deschis coperta.

Pe prima pagină se scria:

*Dacă citești asta, sper că aveai nevoie de ea.*

Estelle a explicat că a scrie lucruri i s-a părut întotdeauna mai util pentru alții decât pentru ea, pentru că deja învățase acele lecții.

S-ar putea ca altcineva să le învețe încă.

Apoi a adăugat o invitație.

Scrieți pe margini.

Cartea devine mai bună atunci când se adaugă mai multe voci.

M-am așezat pe unul dintre scaunele de lemn și am început să citesc.

Albert avusese dreptate.

Existau rețete.

Supă de pui.

Pâine.

Tocănițe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *