Un bărbat fără adăpost s-a adăpostit pe veranda mea pentru o noapte, dar ceea ce a lăsat în urmă m-a făcut să lacrimez

dat permisiunea să-l păstrezi. Cineva poate lua obiectul, dar nu poate lua munca. Și cu munca, poți construi din nou.**

Am citit propoziția aceea de trei ori.

M-am gândit la Daniel.

Casa.

Cei opt sute de dolari.

Valizele.

Pleacă cu mașina cu Lily dormind pe bancheta din spate.

Cei doi ani de atunci.

M-am gândit la chirie.

Haine de școală.

Slujba mea incertă.

Apoi m-am gândit la supa pe care o gătisem cu după-amiaza înainte.

Ceva ce am făcut pentru că nu știam ce altceva să fac cu singurătatea mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *