mine.
Mi-a luat câteva secunde să înţeleg.
Am lucrat de acasă.
Avea o cameră de oaspeţi.
Şi de fiecare dată când o vedeam pe Susan stând în casa aia goală, era ca şi cum o auzeam pe mama spunând din nou că e bine.
Atunci am luat o decizie.
— Vino să stai la mine acasă.
Susan clătină imediat din cap.
— Nu.
— N-ar trebui să fii singur.
— Voi găsi o cale.
— Exact asta spunea mama.
Ceva s-a schimbat în expresia lui Susan.
Pentru câteva secunde, ea doar s-a uitat la mine.
