să-l dezvăluie nimănui.
— Trebuia să vin acasă mai devreme.
Susan rămase tăcută.
Noapte după noapte.
Cu o ocazie am spus:
— Ştiam că mama îmbătrâneşte. Auzeam oboseala din vocea ei. Ştiam că ceva nu e în regulă, Susan. Dar ori de câte ori a spus că e bine, mi-am permis să cred.
Susan întinse mâna.
Degetele îi erau slabe, dar le-au atins uşor pe ale mele.
— Eram fiul ei — Am șoptit. — Ar fi trebuit să-mi dau seama.
Ea nu m-a întrerupt niciodată.
Asta s-a transformat în ritualul nostru.
La ora nouă,
