am mărturisit.
Susan ascultă.
Ţi-am povestit de ziua de naştere pe care am ratat-o.
Am menţionat apelul pe care l-am amânat pentru că eram ocupat.
Am povestit despre weekend aproape că am prins un avion spre casă, dar am ajuns să anulez pentru că mama a insistat să nu cheltuiesc acei bani.
Până într-o noapte am dezvăluit în sfârșit gândul care mă bântuia de ani de zile:
— Cred că mama a murit crezând că nu mai am nevoie de ea.
Ochii lui Susan s-au umplut de lacrimi.
Am coborât capul.
