pe blatul din bucătărie.
— De ce-ţi faci asta ţie?
— Făcând ce?
— Sam, ce e. Găteşti pentru ea, o ajuţi când trebuie să se deplaseze, te trezeşti la câteva ore, îi înfrunţi familia, iar acum jumătate din cartier crede că încerci să-i furi banii.
— Nu-mi pasă ce cred ei.
— Ar trebui.
L-am privit.
— Ea nu avea pe nimeni.
Expresia lui Joel a devenit mai blândă.
— Asta nu înseamnă că ea e responsabilitatea ta.
Cuvântul ăla mi s-a blocat în cap.
Responsabilitate.
Ani de zile, îmi repetasem că nici mama nu era
