responsabilitatea mea.
Sau cel puțin, asta era scuza pe care o folosea ori de câte ori vinovăția devenea prea grea.
Tatăl meu ne-a abandonat când eram încă copil. Mama și-a crescut copiii practic singură.
A muncit neobosit, a renunțat la tot ce avea nevoie și a reușit totuși să-și ajute copiii să-și construiască un viitor mai bun.
Am fost să studiez la o facultate din alt stat.
Fraţii mei au ajuns şi ei să se mute.
Mama părea mereu puternică. Prin urmare, când sănătatea lui a început să scadă, niciunul
