A fost un gest simplu, curat, care spunea mai mult despre atenție decât despre bani.
După ce am ieșit din local, seara ne-a întâmpinat cu aerul ei răcoros. Am mai mers câțiva pași împreună, fără grabă, înainte de acel „noapte bună” care, uneori, spune mai mult prin ton decât prin cuvinte.
În mine rămăsese un ecou greu de prins în fraze. Am plecat acasă cu senzația aceea discretă, dar puternică, pe care nu vrei să o numești prea repede: poate, de data asta, este altfel. Nu într-un fel spectaculos, nu
