care și-a îmbrăcat anii cu responsabilități și tăceri, ca să pot eu îmbrăca anii mei cu speranțe noi.
Și totuși, în clipa în care am intrat, ceea ce mi-a ieșit în întâmpinare m-a oprit pe loc. Am simțit cum inima își schimbă ritmul, cum gândurile se izbesc de zidurile pe care singură le-am ridicat. A fost acel gen de clipă care scoate la lumină tot ce ai ocolit. O secundă care cântărește ani.
Mi-am dorit atunci să pot întoarce timpul. Să-l mut înapoi, acolo unde vorbele puteau fi încă simple