Marcy se întorseseră cu mâncare pentru a doua zi.
Susan a auzit-o şi ea.
Pe chipul lui apăru o expresie liniştită.
— Mama ta obişnuia să-mi spună că uneori oamenii au nevoie de o a doua şansă să înţeleagă ce ar fi trebuit să facă cu prima.
Am înghiţit tare.
— Aş vrea să-i pot mulţumi.
Susan se uită la scrisoarea din mâinile mele.
— Poti.
— Cum?
— Nu mai pedepsi fiul pe care l-a iubit.
Ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi.
Dar de data asta, i-am lăsat să cadă.
Ani de
